Monedele cu legenda "PROVINCIA DACIA"

Problematica numismaticii trebuie privită un numai sub aspectul legendei din câmpul monetar cu referiri la numele şi titlul împăratului, ci trebuie abordată şi din punctul dde vedere al monetăriei emitente. De-a lungul evoluţiei Imperiului , numărul centrelor monetare care au emis monedă a fost impresionant : în ceea ce priveşte aceste monetării , trebuie făcută distincţie între monetăriile locale (sau "coloniale") şi cele ale statului roman , acre băteau monedă la ordinul direct al statului , reprezentat prin cei doi emitenţi ai săi : împăratul şi senatul. Primele erau supuse autorităţilor municipale sau provinciale şi bat monedă locală, având pe avers împăratul sau un alt membru al famiiei imperiale, iar pe avers simboluri şi reprezentări specifice zonei respective. Legenda prevalemtă este cea greacă, rar latină, iar sistemel ponderale şi nominale sunt foarte diferite , nefiind cunoscute în totalitate nici chiar până astăzi. Aceste monetării nu au bătut niciodată aur, rar argint (Alexandria în Egipt, Caesareea în Cappadocia şi Antiochia în Szria , foarte rar şi scurtă vreme alţii), emisiunea dominantă fiind bronzul; ele au fost închise în secolul III d.Hr. , din motive social-economice(nu rentau) şi din cauza reducerii autonomiei locale , ultima - Alexandria- fiind închisă de către Diocleţian.

În acest sens , Provincia Dacia îşi câştigă dreptul de a bate monedă de bronz în anul 246 d.Hr şi va continua să exercite acest drept până în timpul domniei lui Gallienus, prin anul 257 d. Hr.

Reperezentările pe reversul acestor monede pot fi grupate în patru tipuri, fiecare cu numeroase variante minore. Dar acestea din urmă sunt irelevante pentru mesajul iconografic şi reprezintă adeseori simple variaţii datorate diferiţilor gravori de ştanţe. Vom lua în considerare numai tipurile de revers. Însă aceste piese , emise începând cu jumătatea secolului III d. Hr şi care - trebuie spus - lasă de dorit din punct de vedere estetic , fapt explicabil de altfel datorită crizei artei monetare. romane din acea perioadă. Dacia apare mult diferit faţă de ceea ce a fost pe monedele lui Traian. Ea este redată ca o femeie drapată, într-o haină lungă , având pe cap un pileus. Dacia de obicei şine acum în mâna dreaptă sabia curbă , dacică, şi doar ocazional această armă apare în mâna stângă, situaţie în care în mâna dreaptă ţine spice sau o cunună de grâu, simboluri ale abundenţei şi prosperităţii.

Emisiunea monetară "PROVINCIA DACIA" cuprinde patru tipuri , uşor diferite între ele. Astfel, cu predilecţie pe piesele emise în anul I al erei provinciale , Dacia ţine în mâna stângă un stindard pe care se disting literele DF (Dacia Felix), atributul Felix nemaifiind utilizat pentru alte provincii în epocă , singurele analogii î acest sens fiind legate de Roma sau Cartagina : ROMA FELIX, FELIX CARTHAGO. Pe alte piese stindardul amintit anterior e înlocuit cu cele două vexilla ale celor două legiuni cantonate în Dacia, V Macedonica şi XIII Gemina, Dacia fiind flancată în toate aceste cazuri de simbolurile celor două legiuni, leul şi vulturul cu cunună în cioc. Cele două Vexilla pot să apară în mâinile Daciei, sau unul poate fi în faţa ei.

Abandonarea pe aceste monede a stindardului dacilor, corelată cu prezenţa sabiei încovoiate tipice daco-geţilor şi a celor două vexilla ale legiunilor din Dacia, constituie o "cheie" pentru descifrarea mesajului autorităţilor provinciale, mesaj codificat pe aceste piese: lipsa steagului dac reliefează romanizarea provinciei, rolul fundamental în apărarea ei îl au legiunile romane prezente aici , iar sabia curbă a dacilor şi pilevs-ul indică o conştiinşă a originii şi personalitatea distinctă a şării (sunt două elemente de individualizare a romanităţii dacice).

Legenda din câmpul monedei este: PROVINCIA DACIA , iar în exergă se observă adesea AN I - AN XII, an care corespunde anului monetizări, conform tbelului următor.

ANUL EREI PROVINCIALE	CRONOLOGIA MODERNĂ
I	IUL.- AUG. 246- IUL.- AUG. 247
II	IUL.- AUG. 247- IUL.- AUG. 248
III	IUL.- AUG. 248- IUL.- AUG. 249
IIII	IUL.- AUG. 249- IUL.- AUG. 250
V	IUL.- AUG. 250- IUL.- AUG. 251
VI	IUL.- AUG. 251- IUL.- AUG. 252
VII	IUL.- AUG. 252- IUL.- AUG. 253
VIII	IUL.- AUG. 253 - IUL.- AUG. 254
VIIII	IUL.- AUG. 254- IUL.- AUG. 255
X	IUL.- AUG. 255- IUL.- AUG. 256
XI	IUL.- AUG. 256- IUL.- AUG. 257

În urma studierii a numeroase eşantioane monetare de acest tip , cercetătorii români au in tocmit şi un tabel cu greutatea medie a sestertilor de tipul PROVINCIA DACIA , pe ani. Greutatea este un factor foarte important pentru depistarea locaţiei reale a monetăriei care a emis aceste monede. Aşadar, greutăţile sunt după cum este arătat în tabelul următor:

ANUL	246/47	247/48	248/49	249/50	250/51	251/52	252/53	253/54	254/55	255/56	256/57
DACIA	I	II	III	IIII	V	VI	VII	VIII	VIIII	X	XI
GREUTATEA MEDIE	14,52	14,34	14,03	13,58	11,35	9,05	9,34	8,88	9,34	8,78	9,75

O problemă deosebit de importantă şi interesantă este cea a stabilirii apartenenţei acestor piese la o moetărie şi plasareaacesteia în planul geografic provincial roman. Această problemă a generat dispute între specialşti în ultima sută de ani. Judita Winkler, cercetătorii maghiari B Csernzi şi P. Kiraly precum şi alţi istorici români plasează monetăria în Dacia , la Apullum, iar cercetătorul maghiar . A. Alfoldi susţine varianta emiterii acestor monede în atelierul de la Vimminacium. Argumente în favoarera primeii teorii sunt : faptul că monedele PROVINCIA DACIA prezintă difereţe vizibile(sunt mai neîngrijit lucrate, iar greutatea lor medie diferă) faţă de cele emise la Vimminacium în Moesia. Apoi , din punct de vedere al răspândirii monedelor, studiile publicate în ultima vreme evidenţiază un areal geografic comun pentru ambele tipuri de monede , dar având totuşi proporţii diferite: astfel , pe teritorul Provinciei DAcia predomină emisiunea omnimă în detrimentul celei de tip Vimminacium şi situaţia se inversează în NV provinciei Moesia Superior. Pentru Dacia nu se cunosc emisiuni de medalioane, faţă de Vimminacium, pentru care se cunosc. Deasemenea , monedele de la Vimminacium nu au fost emise în anul X al erei provinciale moesice, fapt explicabil prin rebeliunea lui Pacatianus la Dunăre (249-249 d.Hr). iar pentru acelaşi an , corespunzând anului III al Provinciei Dacia, monedele de acest tip sunt bătute într-o cantitate apreciabilă. Ca un ultim argument s-a adus faptul că cele două serii monetare sfârşesc diferit în timp, cea moesică prcedând cu 2 ani cea dacică.

În favoarea teoriei emiterii monedelor PROVINCIA DACIA la Vimminacium apare faptul că pe reversul unui sesterţ de tip Provincia Dacia s-a observat aceeaşi greşeală de gravare de pe o piesă contempoană emisă la Vimminacium ceea ce sugerează că au fost emise în acelaşi atelier monetar , Vimminacium. Este foarte probabil însă ca atelierul din Provincia Dacia să fi primit sprijin de la cel din Vimminacium, iar eroarea să provină fie princopierea pieselor de tip Vimminacium fie prin împrumutarea de ştanţe sau chiar de gravori, de la atelierul moesic. Un alt argument spune că ar fi fost imposibil să se poată crea un nou atelier monetar într-un timp aşa de scurt. Această variantă este combătută foarte uşor, ţinînd dseama doar de cîţiva dintre uzurpatorii care marchează lumea romană a secolului III d. Hr (Uranius Antoninus, Regalianus sau Laelianus, Marius sau Quintillius, Florianus sau Bonosus, Amandus sau Saturninus), unii cu o domnie foarte scurtă, de ordinul zilelor chiar, însă care au lăsat posterităţii emisiuni monetare în diverse metale mai mult sau mai puţin numeroase. Ca argument s-a mai adus arealul comun al răspândirii ambelor tipuri monetare, însă micile discrepanţe în ponderea lor, asa cum s-a prezentat mai sus dinamitează si această idee.

Mai există şi niste opinii, care ar plasa monetăria dacă la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, ţinând cont că aici se întrunea şi concilium Daciarum trium, fiind mult mai probabil ca aici să existe şi monetăria provincială care bătea piesele "Provincia Dacia". Însă această teorie nu este încă probată de descoperirile arheologice. Să seperăm că pe viitor acestea vor scoate la iveală răspunsul acestei mari dileme.

Dorim prin prezentarea acestui articol, să aducem un val de lumină asupra acestui subiect destul de slab documentat, care este tipul monetar "Provincia Dacia" , precum şi să ajutăm la satisfacerea curiozităţii istorice a multor colecţionari de monede antice.

Mihai Stelian Munteanu - Provincia Dacia pe monedele Romei imperiale- Ed. Mediamira, Cluj.Napoca , 2002

Macrea Mihail - De la Burebista la Dacia postromană.Repere pentru o permanenţă istorică.- Ed Dacia, Cluj-Napoca, 1979