Moneda in roma republicana

Moneda a apărut târziu în Roma, în comparaţie cu restul popoarelor mediteraneene, cum ar fi Grecia sau Asia Minor, unde moneda a apărut încă din secolul VII î.Hr. Circulaţia monetară a Italiei centrale a fost influenţată de resursele naturale ale provinciei, unde minereul de bronz era abundent spre deosebire de cel de argint, care era destul de rar. Primele monede romane republicane au fost piese grele turnate din bronz. După încheierea celui de-al doilea Război Punic a fost introdus denarul, un nominal monetar care va fi piesa de rezistenţă a economiei romane timp de 450 de ani

Perioada premonetară

Înainte de introducerea monedei în Italia, cele două forme importante de valori economice erau vitele (pecus) , de la care a derivat cuvantul latin pecuniar, şi nişte piese neregulate din bronz cunoscute sub numele de aes rude (bronz dur) . Aes rude a fost moneda Italiei centrale timp de sute de ani , chiar dacă era incomodă deoarece trebuia cântărită la fiecare tranzacţie.Spre sfârşitul secolului al IV-lea bronzul a început să fie turnat în bare plate, cunoscute azi sub numele de aes signatum. Aceste bare variau ca greutate , cântărind aproximativ 5 livre romane şi purtau un însemn pe o parte şi mai târziu pe ambele părţi. Funcţia econmică a lui aes signatum a fost interpretată în mod diferit ; chiar dacă erau o formă de circulaţie monetară nu erau monedă propriu-zisă deoarece nu aderau la o greutate standard. Roma şi-a produs proprii aes signatum în jurul anului 300 î.Hr. şi se disting prin prezenţa inscripţiei "ROMANOM" (a romanilor).

Monedele de bronz turnate

După Pomponius, un avocat care a trăit în secolul al II-lea î.Hr., poziţia trimumviri-lor monetales a fist stabilită în 289 î.Hr. apărând pe monede “III VIR AAA FF” = “triumviri aere argento auro flando feriundo”=”cei trei responsabili cu topitul şi bătutul bronzului, argintului şi aurului” . Conform spuselor lui Suidas, monetăria era situată în templul zeiţei Juno Moneta pe Capitoliu. Romanii erau deja familiarizaţi cu moneda, aceasta fiind deja introdusă de către greci în coloniile lor din sudul Italiei. Roma cucerise mare parte din Italia Centrală fapt care îî asigura mari cantităţi de minereu de bronz, dar puţin argint. Astfel, a fost introdus un sistem monetar cu monede grele turnate din bronz, bazate pe as (care cantarea o libră) cu fracţiunile sale, multipli de uncia. (12 unciae = 1 libra).

Valorile erau marcate cu I pe as, S pe semis, şi cu puncte indicând numărul de unciae pe nominalele mai mici. Aceste emisiuni sunt cunoscute drept aes grave de numismaţi. Pe lângă fracţiunile asului, s-au emis şi multipli ai acestuia , cum ar fi dupondius (II) sau tremissis (III) .Greutatea pieselor aes grave s-a depreciat în mai multe etape. Cântărind o libră (330 grame) la început , greutatea aşilor s-a redus la 170 grame în jurul anului 220 î.Hr adoptându-se astfel un standard semi-libral, iar la scurt timp după la 88 grame. În perioada standardului semi-libral, nominalele mici precum uncia şi semiuncia au început să fie produse prin batere renunţându-se la turnare.

Introducerea tipului monetar grecesc

Monedele de argint în stil grecesc au fost produse în cantităţi mici purtând inscripţia ΡΩΜΑΙΩΝ în jurul anului 300 î.Hr. Doar puţine exemplare se mai păstrează azi.Se pare ca au fost produse în zona oraşului Neapolis asemănându-se foarte bine cu emisiunile proprii ale oraşului. Roma a emis propriile didrahme în stil grecesc cu inscriptia ROMANO . Unii istorici consideră didrahmele ca fiind echivalentul a 10 aes , adică egale cu 1 denar . Această ipoteză se bazează pe mărturia lui Plinius cel Bătrân , care spune că denarul a fost introdus în 269 î.Hr. Treptat, greutatea didrahmei s-a redus de la 7,3 grame la 6,6 grame iar în locul didrahmei a apărut un nou nominal, numit quadrigatus , aproximativ de aceeaşi greutate, dar mai roman ca stil. Acest nou nominal, produs în cantităţi mari după 235 î.Hr a fost denumit astfel după reprezentarea zeiţei Victoria în quadrigă pe monedă. Quadrigatus-ul s-a menţinut pe piaţă aproximativ două decenii, până la introducerea denarului.

Introducerea denarului

Denarul a fost introdus în anul 211. Valoarea sa era echivalentul a 10 aşi indicată şi prin semnul X pe monedă, şi cântărea în jur de 4,5 grame(1/72 din libra romană). La introducerea denarului asul cântărea aproximativ 55 grame dar a fost redus din nou la 40,5 grame.

Denarii timpurii aveau reprezentat pe revers bustul Romei cu coif, iar pe avers pe Victoria în bigă sau pe Dioscuri. Greutatea denarului se stabilise deja la circa 4.0 grame. Alături de denar, au mai fost introduse două nominale, qvinariusul (V) şi sestertiusul (IIS) care reprezenta un sfert de denar. De asemenea, mai circula un tip monetar numit victoriatus. Această moneda a fost introdusă exclusiv pentru plaţile efeectuate către străini şi în mare era echivalent cu drahma grecească. În timp ce quadrigatul , care fusese redus la 15 aşi (1,5 denari) ieşea treptat din circulaţie, victoriatul a continuat să circule o bună perioadă de timp în secolul al II-lea î.Hr. Era o monedă populară, mai ales în Galia Cisalpină, unde circula în paralel cu drahma Massaliană [1]. Încă de timpuriu, denarii erau marcaţi cu simboluri speciale, cum ar fi o stea sau o ancoră, sau mai târziu monograme simbolizând „tres viri monetales”[2] care erau responsabili cu emisiunea respectivă. În jurul anului 140 î.Hr, denarul a fost retarifat la 16 aşi, indicat pe reversul monedei prin „ XVI ” .

Tipurile de revers şi avers ale denarilor variau de la o emisiune la alta, în timp ce tipurile de revers şi avers ale monedelor de bronz au rămas aceleaşi. Treptat, emisiunile de bronz au dispărut lasând loc exclusiv denarului în perioada republicană târzie.

[1] Masallia = azi Marseille, Franţa

[2] tres viri monetales= cei trei însărcinaţi cu topirea metalului monetar şi baterea monedei