denar Publius Metellus Scipio Nasica, 46 î.Hr.
Priviţi moneda din imagine. Nu pare cine ştie ce. Probabil mulţi ar zice: "Ce e mă, cu şaiba asta ?". Ei bine, o fi având ea o uzură mai pronunţată , dar are un istoric impresionant. Acest tip monetar a fost emis înaintea bătăliei de la Thapsus(46 î.Hr) , de către Metellus Scipio Nasica pentru a-şi plăti trupele angajate în luptă împotriva lui Iulius Caesar . Dând click pe imagine veţi putea vedea descrierea monedei împreună cu descrierea ei de catalog. În cele ce urmează vom relata evenimentele istorice care gravitează în jurul acestei monede. Este vorba de crâncena bătălie de la Thapsus, în urma căreia Caesar pacifică Africa, şi o legiune de-a sa, respectiv Legio V Alaudae capătă drept simbol un elefant, simbol care se va regăsi pe stindardele legiunii, până la dispariţia acesteia.
Batalia de la Thapsus a avut loc in 6 februarie 46 i.Hr, in apropiere
de
Thapsus ( azi Ras Dimas, Tunisia). Armata conservatoare republicană ,
condusă de Marcus Porcius Cato cel tânăr şi Quintus Caecilius Metellus
Scipio au înfruntat trupele lui Iulius Caesar, acesta din urmă
repurtând victoria. Cu acest triumf Caesar a pus
capăt pentru o vreme rezistenţei din Africa împotriva puterii sale si a
facut un pas inainte spre obţinerea puterii absolute.
Contextul general
După trecerea râului Rubicon în 49 î.Hr. Caesar a început ultimul
război civil al Romei republicane sfidând ordinele senatoriale de a-şi
dizolva armata. După invazia lui Caesar în Italia şi în Roma, armata
conservatoare s-a mutat în Grecia, sub comanda lui Pompei. A fost
înfrântă de către Caesar însă în bătăliile de la Dyrrachium şi
Pharsalus în 48 î.Hr. . Pompei a fost asasinat, dar
conservatorii, nedorind să depună armele s-au retras în Africa unde au
organizat rezistenţa.Conducătorii lor erau Marcius Porcius Cato cel
tânăr şi Metellus Scipio. Alte figuri marcante din această
rezistenţă erau Titus Labienus, Publius Attius Varrus şi fraţii Sextus
şi Gnaeus Pompeius(fiii lui Pompei).De asemenea, conservatorii aveau un
aliat local în persoana regelui Juba I al Numidiei. După pacifcarea
provinciilor răsăritene şi o scurtă vizită la Roma, Caesar
porneşte pe urma adversarilor spre Africa. Debarcă la Adrumentum(azi
Sousse) în 28 Decembrie 47 î.Hr.
Consevatorii reuşesc să îşi strângă trupele cu o viteză uimitoare.
Armata lor era formată din 40 000 oameni, adică aproximativ 10
legiuni alături de o cavalerie puternică aflată sub comanda veteranului
Titus
Labienus , forţele regilor locali aliaţi şi 60 elefanţi de război. Cele
doua tabere s-au angajat în conflicte minore, pentru a-şi măsura
forţele, timp în care două legiuni ale conservatorilor au dezertat la
Caesar.
Între timp Caesar aştepta întăriri din Sicilia. La începutul lui
februarie, Caesar ajunge la Thapsus şi asediază oraşul
blocând intrarea sudică cu trei linii de fortificaţii.Conservatorii,
conduşi de Metellus Scipio nu puteau risca pierderea
poziţiilor respective şi au fost forţaţi să accepte lupta.
Bătălia
Armata lui Metellus Scipio a înconjurat oraşul Thapsus cu scopul de a se apropia de oraş prin partea nordică. Anticipând apropierea lui Caesar , au rămas au rămas în poziţii de luptă flancaţi de cavaleria cu elefanţi. Formaţia de luptă a lui Caesar era tipică, cu el conducând aripa dreaptă şi cavaleria flancaţi fiind de arcaşi. Ameninţarea elefanţilor l-a obligat să-şi ia măsuri speciale de precauţie întărind cavaleria cu 5 cohorte. Unul din trompetiştii lui Caesar sună începutul bătăliei. Arcaşii lui Caesar au început insantatenu să atace elefanţii cauzând panică în rândul bietelor animale care au început să-şi calce în picioare propriii stăpâni. Elefanţii din flancul stâng al armatei conservatoare atacară centrul armatei lui Caesar, unde se afla Legiunea V Alaudae. Această legiune dă dovadă de acte de eroism reuşind să triumfe asupra elefanţilor.Începând de la această bătălie mai departe, Legiunea V Alaudae va purta drept simbol un elefant semn al eroismului de care a dat dovadă în această bătălie. După pierderea elefanţilor, Metellus Scipio începuse să piardă teren. Cavaleria lui Caesar a distrus tabăra fortificată a inamicilor forţându-i pe aceştia să se retragă. Regele Juba I împreună cu trupele sale aliate abandonează câmpul de luptă, hotărând astfel soarta bătăliei. Aproape 10 000 de soldaţi, împreună cu Metellus Scipio au dorit să se predea lui Caesar, dar în schimb au fost măcelăriţi de soldaţii acestuia. Această acţiune este neobişnuită pentru Caesar, care era ştiut drept un învingător milostiv.
După bătălie
În urma acestei bătălii, Caesar a dispus reluarea asediului oraşului
Thapsus, care în scurt timp va ceda atacatorilor. Apoi
s-a îndreptat spre Uttica, unde erau încartiruite forţele lui Cato cel
tânăr. La aflarea veştilor că aliaţii săi au fost înfrânţi
Cato se sinucide.Caesar este supărat pe acest fapt, iar Plutarh
consemnează ca ar fi afirmat:
"Cato, trebuie să îţi invidiez moartea , precum ai invidiat tu
onoarea de a-ţi salva viaţa."
Această bătălie a adus pacea în Africa. Caesar s-a întors la Roma pe 25
Iulie în acelaşi an. Oricum, opoziţia
avea sa se ridice ridica din nou. Titus Labienus, fraţii Pompeii şi
alţii au reuşit să scape, si s-au refugiat în provinciile Hispanice.
Războiul civil încă nu se terminase, iar bătălia de la Munda urma în
curând.