Monedele
histriene de bronz de tipul
Apollo
Aceste exemplare sunt de
bronz şi toate au fost
emise de cetatea Istros. Mai mult, ele
formează o emisiune unitară
a coloniei milesiene de pe malul lacului Sinoe, care din punct de vedere cronologic va urma
să fie datată în spre mijlocul secolului al IV- lea î.e.n.
Toate emisiunile care reprezintă subiectul acestui studiu sunt
de
aelaşi tip: pe av. Capul lui
Apollo laureat spre dreapta, ,uneori în cerc perlat , iar pe rv.
Vulturul de
mare pe delfin spre stânga , la care se mai adaugă o siglă. De
obsevat un singur amănunt în legătură cu localizarea siglei
monedei. Ea este una singură şi mereu aceeaşi: înapoia
picioarelor. Poziţia ei variază. O regăsim orizontală,
verticală, precum şi înclinată la diferite unghiuri. Din lucrările
lui B. Pick, precum şi din descoperirile monetare de pe teritoriul
României,
sunt cunoscute următoarele sigle: A, B, E, H, P, K, Q,
G,
D
şi DI
. Din cele 11 sigle aflate pe
emisiunile din bronz , următoarele se întâlnesc
şi pe monede din argint ale aceleiaşi cetăţi , aşezate
în aceeaşi poziţie în câmpul monedei: A, B, E, H, P,
G
şi
D
. Judecând după situaţia din alte cetăţi greceşti, în
care magistraţii monetari emiteau monede în două sau chiar trei
metale , semnîndu-le cu aceeaşi siglă , urmează , dacă raţionametul
este just, că avem de-a face cu emsiuni de bronz ale aceloraşi
magistraţi monetari care au emis monede de agint cu siglele respective
, având
aceeaşi poziţie în câmpul monedei. Şi, continuînd raţionametul
, în monetăria cetăţii Istros se conturează un grup sau o
serie dintr-un grup care se detaşază de celelalte printr-un elemen
comun: poziţia siglei. Pe această idee se ridică
problema dacă se poate încerca o clasificare a emisiunilor
monetare
ale aceleiaşi cetăţi , utilizînd acelaşi criteriu .
Greutatea acestui tip monetar este cuprinsă în
medie undeva între 3,90 şi 4,10 g. Există şi piese cu greutăţi
cuprinse între 2,30-3,50 g, sau între 4,50-5,10 g, dar acestea sunt
considerate variaţii, inerente unei astfel de emisiuni.Greutăţile
pot fi studiate mai amănunţit, în funcţie de magistraţii
monetari emitenţi, însă se vor obţine variaţii infime faţă
de greutatea medie.
Axul şi ştanţele
S-a studiat şi poziţia axului monedelor. Axul
reflectă poziţia în care erau utilizate cele două matriţe
în procesul de batere al monedelor. Astfel predomină emisiunile cu
ştanţele
monetare orientate ↑, urmate de cele orientate ↓ , cele orientate
→ , sau cu direcţi ezitante fiind mai puţine.
Este de remarcat faptul că pentru avers se întregistrază
numeroase ştanţe. Aproape fiecare exemplar reprezintă
o nouă ştanţă monetară . Ele sunt identice în
puţine cazuri. Avem de-a face şi cu rectificări de ştanţe,
destul de frecvente .
Pe plan istoric geto-dacii de la răsărit de Carpaţi, erau
în relaţii de schimb cu grecii din Pontul Stâng , în cazul de faţă
cu cei din colonia milesiană Istros. Documentele monetare ale cetăţii
din laguna lacului Sinoe au fost aflate în tezaure şi descoperiri
izolate
pe o întinsă regiune geografică, în care cea a Moldovei ocupă
un loc aparte. În acest vast cadru geografic localnicii au întreţinut
relaţii de schimb cu coloniştii greci din Istros. În acest proces
îndelungat
început cu tatonări timide, urmate de firave pătrunderi, au fost
cunoscute şi perioade de vârf, urmate şi ele de scăderi şi
decădere . Şi toate aceste relaţii de
schimb s-au soldat cu importante
influenţe reciproce atât în domeniul culturii materiale, cât şi în
al celei spirituale.
Până acum au fost cunoscute ca descoperite la est şi sud de Carpaţi, atât tezaure monetare , cât mai ales monede istriene de argint , aflate în mod izolat. Ele sunt intrpretate ca fiind dovezi ale unor schimburi de bunuri între doi parteneri: localnicii geto-daci şi partenerii lor greci. Schimbul de bunuri în această etapă se bazează pe troc. Dar alături de el începe să apară moneda. În etapa de început e vorba de o apariţie timidă , locală, regională, limitată la o anumită categorie sociaă, la căpeteniile şi nobilimea tribală. Dar chiar în această situasţie, cetatea Istros, după părerea noastră , iniţiază , în special pe geto-dacii de la est de Carpaţi , în cunoaşterea şi utilizarea monedei. De aici şi până la imitarea acestui model monetar de către geto-daci nu mai era vorba decât de timp. Se pare că evenimentele desfăşrate la Dunărea de Jos au obstrucţionat această dezvoltare. Procesul a fost întrerupt brusc . Echilibrul existent a fost tulburat la un anumit moment de o altă forţă politică apărută în regiune . Avem în vedere pe Filip al II-lea , regele Macedoniei , cu campania lui din anul 339 î.e.n., iniţiată împotria sciţilor conduşi de Ateas , care au pătruns în Dobrogea în urma înfrângeri coaliţiei geto-histriene conduse de un anonim „rex Istrianorum”. Filip îi învinge pe sciţi , obligându-i să se retragă peste fluviu. Dobrogea şi coloniile greceşti trec sub stăpânire macedoneană nemijlocită.